Despre a vedea cu inima și a vă urma visele.......

    Dragi urmăritori,

postarea de astazi este despre o carte dragă sufletului meu ,,Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery!

     Este o poveste simplă dar foarte tulburătoare, spusă într-un limbaj obișnuit, dar plină de trăiri interioare și muzicalitate. O poveste încântătoare care ne învață despre copilărie, singurătate și prietenie, despre ,, a vedea cu inima” pentru că ,,esențialul e invizibil pentru ochi.”

      Nu îmi propun o analiză literară a cărți, nu am nici calitatea și nici competența necesară dar vă invit să reflectați la viață, iubire, prietenie și ceea ce este cu adevărat important în viața voastră. Vă invit să faceti lucrurile cu pasiune, să vă asumați riscuri, să gândiți în afara cutiei și să nu vă fie frică să eșuați!

       Dacă nu am reușit să vă conving să citiți sau să reciti ,,Micul Prinț” poate umătorul pasaj vă va convinge.....

Capitolul XXI

 Chiar atunci sosi şi vulpea:
- Bună ziua! zise vulpea.
- Bună ziua! răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici! zise glasul – sub măr…
 - Cine eşti tu ? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
 - Sunt o vulpe! zise vulpea
 - Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
 - Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
 - Ah, iartă-mă! Rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
 - Oamenii – zise vulpea – au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
- Nu! Zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
 - A-ţi crea legături?
 - Desigur! zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. şi nici tu n-ai nevoie de mine. eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
 - Încep să înţeleg! zise micul prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…
 - Se prea poate! zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri…
 - O! dar nu e pe Pământ! zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
- Pe altă planetă?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vânători?
- Nu.
 Interesant! Dar găini?
 - Nici.
 - Nimic nu e desăvârşit! suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile sale:
  - Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de al altora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-i de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea grâului. Va fi, de aceea minunat, când tu mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ:
 - Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
   - Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
 - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

 - Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
 - Trebuie să ai foarte multă răbdare! răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
 - Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră… zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
 - Ce-i acela rit? zise micul prinţ. 
 - E şi el ceva cu totul dat uitării! zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. Au un rit, spre pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată! Mă plimb şi eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea vacanţă niciodată.

Astfel micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape:
 - Vai! zise vulpea… Am să plâng…
 - Din vina ta – zise micul prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci ai vrut să te îmblânzesc…
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Dar ai să plângi! zise micul prinţ.
 - Aşa e! zise vulpea.
 - Atunci nu dobândeşti nimic din asta!
 - Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. Apoi adăugă:
Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, spre a-ţi lua rămas bun, iar eu îţi voi dărui o taină.

Micul prinţ se duse, să mai vadă o dată trandafirii:
 - Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic – le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn.

Şi florile se ruşinară.
 - Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.

Si se duse înapoi la vulpe.
 - Rămâi cu bine! zise el…
 - Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
 - Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor! spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
 - Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
 - Numai timpul cheltuit cu floarea mea…! făcu micul prinţ, ca să ţină minte.
 - Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.
- Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.

(Fragmente din cartea:
Micul Prinţ, de Antoine de Saint-Exupery,
Editura Rao, 2011,
Trad. Ileana Cantuniari)
 

Reacții de răspuns ale copiilor la separare/divorț

Imagine preluată de pe https://parentology.com/      

       Divorțul sau separarea părinților, prin reconfigurarea relațiilor dintre părinți este un factor de distres ce implică schimbări majore de ordin emoțional și material, care au efect pe termen mediu și lung asupra vieții și dezvoltării ulterioare a copiilor și prin urmare evaluarea psihologică nu are loc într-o perioadă de funcționare normală. Răspunsul copilului la un divorț, context care amenință integritatea sa fizică și psihică, este strâns legat de gen, vârstă, resursele pe care le poate accesa din interior (abilități cognitive și emoționale, temperament) dar și de factorii protectori existenți în mediu (prezența unor părinți atenți la nevoile copilului, context socio-economic favorabil, acces la servicii medicale, nivelurile înalte de ostilitate interpersonală înainte și după separare, etc.).

Când părinții se separă sau divorțează, copiii au 4 îngrijorări majore:

1.     Cine spune adevărul/ Ce este adevărat și ce este fals?

Această îngrijorare îi conduce pe copii în a fi nesiguri cu privire la propria persoană, la alegerile făcute, în a fi hipervigilenţi și în a evita cererea de confort emoțional și de ajutor de la adulți, așa cum ar proceda în mod obișnuit alți copii.

2.     Cum pot păstra siguranța mea și a părinților mei?

Copiii se simt vinovați pentru divorțul părinților, că trebuie să aibă grijă de aceștia și dezvoltă comportamente de supraadaptare cu rol compensator. Copiii de asemenea se tem în legătură cu siguranța lor și se îngrijorează că vor fi abandonați, ignorați sau chiar că li se va întâmpla ceva rău, vor fi nimiciți în ,,războiul părinților”.

3.     Cine este vinovat/responsabil pentru situația conflictuală?

Copiii se simt responsabili legat de situația conflictuală și de asemenea neputincioși în a îi împiedica pe părinți, experimentând sentimente variate în raport cu aceștia, simțind atât putere, cât și copleșire, inadecvate.

4.     Sunt ca părintele bun sau ca părintele rău?

În lupta lor pentru exercitarea autorității părintești, părinții tind să se denigreze unul pe altul, cauzând copiilor experiența confuziei și conflicte puternice legate de loialitate și identitate, percepții negative legat de părintele pe care copilul îl investește ca fiind „rău”. 

Reacții de răspuns ale copiilor la separare/divorț în funcție de etapele de dezvoltare 

Vârsta	Nevoi specifice	Reacții la separare	Recomandări
Primul an de viață-  și vârsta antepreșcolară	Formarea atașamentelor multiple; Dezvoltarea încrederii de bază;	Anxietate și frici Tulburări alimentare și de somn; Întârzieri ale controlului sfincterian; Pierderea unor achiziții de dezvoltare; Reactivitate emoțională; Dihotomizarea părinte ,,bun”/,,rău”.	Rutine și predictibilitatea pentru a reduce sentimentul pierderii și al abandonului; Contact frecvent cu ambii părinți și comunicare; Dezvoltarea sentimentului de sine; Stabilitate și continuitate în îngrijire;
vârsta preșcolară	Dezvoltarea concepției de sine; Înțelegerea emoțiilor; Încurajarea independenței, inițiativei, autocontrolului; Identitatea de gen;	Sentimentul că e responsabil de separare/divorț; Spun ceea ce vor părinții să audă; Frica de abandon; Frică și anxietate când nu este cu îngrijitorul obișnuit; Perturbat de tranziția de la un părinte la altul; Comportament regresiv;	Consistență și predictibilitate Timp structurat cu copiii de aceeași vârstă, fără părinți; Comunicarea și adaptarea în orarul de somn; Încurajare petrecere timp cu ambii părinți;
Vârsta școlară mică	Dezvoltarea relațiilor cu egalii; Abilități personale și sociale ce construiesc stima de sine; Empatie și simțul binelui și răului; Înțelegerea conceptelor de somn și rutină;	Comportamente de tip externalizare (agresivitate, delincvență) sau internalizare (retragere, depresie, anxietate); Stagnare/regresie în planul achizițiilor; Nesiguranță; Autonomie redusă; Conflictul de loialitate Dorul intens și îngrijorarea în legătură cu părintele absent;	Comunicare și contact frecvent cu ambii părinți Minimalizarea tranzițiilor și oferirea de clarificări; Zile de week-end și nopți în week-end; Copilul să sune părinții în intimitate; Sprijinirea activităților sociale ale copilului și relațiile sociale în afara familiei; Timp de calitate cu fiecare părinte în unele zile din fiecare săptămână.
Preadolescență	Capacitatea de stabili relații interpersonale complexe; Dezvoltarea abilităților și înțelegerea diferitelor valori parentale și reguli; Maturizare emoțională, cognitivă, socială	Fantezii/fricii cu privire la celălalt părinte; Părintele bun versus părintele rău; Forțarea regulilor; Furie/conflicte și retragere socială; Somatizări; Tensiune interioară și distres emoțional	Respectarea preferințelor copilului și sprijinirea activităților sociale ale copilului și relațiile sociale în afara familiei; Comunicare și contact frecvent cu ambii părinți;
Adolescență	Creșterea independenței de familie; Dezvoltarea unei identități de sine separate; Abilitățile de luare a deciziilor se dezvoltă dar sunt inconsistente; Îi vede pe ceilalți în termeni de complex, abstract, caracteristici stabile; Înțelegerea cauzelor reacțiilor emoționale ale celorlalți; Separarea graduală de părinți; Dezvoltarea identității individuale; Auto-reglare în relație cu presiunea ce vine de la egali, școală, societate; Înțelegerea sentimentelor și sexualității în relații.	Conflicte de loialitate Ambivalență față de controlul parental Frica de a avea în grijă părintele (părinții) Confuzie și frică față de relațiile de dragoste; Dezamăgire; Furie, Tristețe depresie; Scăderea performaților școlare/dificultăți școlare.	Sprijinirea creșterii independenței în timp ce se menține structura de bază și contactul strâns cu ambii părinți; Încurajarea activităților și relațiilor în afara familiei chiar când ele interferă cu planul părinților Începerea negocierii timpului direct cu copilul; Să se considere o casă de bază, pentru a se acomoda la importanța crescândă pe care copilul o dă propriilor sale activități;  A fi flexibil în timp ce menține un control corespunzător vârstei; Consultarea și informarea copilului în legătură cu planurile, dar menținerea relației adult/copil; Continuarea comunicării dintre părinți, în special în legătură cu condusul, întâlnirile și ieșirile noaptea din ambele case.

(adaptat Joanna Bunker Rohrbaugh (2008) & Ackerman, M. (2006))

         Conflictul dintre părinți este normal, dar dacă expunerea este frecventă, intensă și prost rezolvată, aceasta poate avea un impact dăunător asupra copiilor, ceea ce duce la probleme de sănătate mintală pe termen lung și probleme emoționale, sociale, comportamentale și academice pe măsură ce cresc. 

Bibliografie selectivă: 
Akerman, M. (2006). Clinician`s Guide to Child Custody Evaluations. 
  Avram, M. și colab.(2018). Autoritatea părintească, Între măreție și decădere. 
Joanna Bunker Rohrbaugh (2008) A Comprehensive Guide to Child Custody Evaluations: Mental Health and Legal Perspectives, Springer 
  Luca, C. (2014). Expertiza psihologică a copilului abuzat/neglijat. 
 Pivniceru, M. M., Luca C. (2016). Interesul superior al copilului, Ed. Hamangiu, București 
 Warshak, Dr. R.A. (2017). Divorțul toxic, Educația copiilor când părinții se despart. 
 Stanley S. Clawar and Brynne V. Rivlin Dealing With Programmed and Brainwashed Children, Section of Family Law – American Bar Association, Chicago, Illionois, 1991, 197 pag.